Zilele acestea am decis că e timpul să iau taurul de coarne. Să trec de la ceea ce eu numesc „vibe posting” (un termen inventat pe loc, inspirat din vibe coding) la dezvoltarea unei strategii reale pentru business-ul meu.
Mai pe românește, am simțit nevoia să mapez tot ce am construit până acum (ce mi-a plăcut, ce a dat rezultate) și să creionez un Nord Star. Am evitat intenționat termenul de „finish line”, pentru că nu văd povestea AMClinique ca pe un business din care să fac vreodată exitul.
Mă visez deja acel tip de „old lady” elegantă, cu perle la gât și ruj impecabil pe buze, stând într-un fotoliu la masa board-ului de direcție. O femeie care știe să se relaxeze, dar nu ca o pauză de la viață, ci ca un moment de respiro necesar pentru o schimbare de perspectivă.
Mă uit la brandul meu cu o maturitate nouă, deși uneori mă simt asemenea unui copil care defilează prin sufragerie în tocurile prea mari ale mamei: cu mult entuziasm, dar încă învățând echilibrul.
Săptămâna aceasta, în ședința de coaching, după un proces intens de vreo patru întâlniri, am ajuns la esențial:
„Andreea, tu faci multe… dar pentru cine le faci și, mai exact, de ce faci ceea ce faci?”
Eu, care de obicei am răspunsuri la orice (pentru că a inspira adânc înainte de a vorbi e un truc bun ca să-i dai omului din fața ta senzația de timp dilatat), am răspuns aproape din reflex: „Fiindcă am mai făcut-o și înainte (la Universitate) și o fac pentru cei care decid să colaboreze cu mine.”
Vedeți poziționarea mea? Dacă oamenii mă aleg, eu îi accept. Să nu fiu dramatică: am refuzat și eu colaborări, dar doar când mă depășea cazuistica. În rest, say hello la Andreea-briceag sau Andreea-orchestră. Spune-mi melodia și o voi interpreta. Și nu doar că o voi cânta (I won’t just play), ci voi face un show întreg din asta.
Căutând răspunsul la întrebarea „Ce vreau eu, de fapt, de la business-ul meu?”, m-am refugiat pe Pinterest pentru inspirație, cu muzică bună pe fundal. Și a început piesa: Bubbly – Colbie Caillat.
I’ve been awake for a while now / You’ve got me feeling like a child now…
Și am simțit că, de data aceasta, melodia este despre afacerea mea. Da, I’ve been awake for a while now, deși uneori, uitându-mă la reacțiile mele în fața provocărilor antreprenoriale, ai zice că au fost veritabile „tantrumuri” de copil.
Ascultând versurile, am vizualizat un oraș. Și am înțeles: în acest oraș numit AMClinique, eu nu sunt doar un constructor (terapeutul care pune cărămidă peste cărămidă), ci sunt primarul.
Rolul meu trebuie să migreze treptat de la „a pune cărămizi” (sesiunile de 50 de minute) la „a gestiona viziunea” (direcția brandului). Așa că, e timpul să definim identitatea mea antreprenorială cu alți ochi.
Cum mă poziționez? Cine este publicul meu ideal? Și, mai ales, care este misiunea mea în acest oraș pe care îl construiesc pentru a rămâne?
Dacă până acum acceptam orice partitură doar pentru că știam să o cânt, am înțeles că un primar nu cântă la toate instrumentele din fanfara orașului. El decide ce fel de muzică se aude pe străzi. La AMClinique, am încetat să privesc mintea umană ca pe o problemă care trebuie „rezolvată” (ca un robinet stricat pe care instalatorul trebuie să-l repare), ci ca pe un peisaj care merită explorat și optimizat.
Nu mai sunt doar terapeutul care ascultă; sunt partenerul care mapează alături de tine noi teritorii. Identitatea mea s-a cristalizat în jurul unei convingeri care îmi dă acei „tingles” de care cântă Colbie Caillat: „Când unul vorbește, doi învață.” Această filosofie dărâmă piedestalul „expertului” și transformă cabinetul într-un spațiu de parteneriat colaborativ, unde experiența ta de viață se întâlnește cu expertiza mea bazată pe dovezi.
Într-o lume care se încăpățânează să pună hashtag-ul #mentalhealth într-o cutie și #performance în alta, eu am decis să construiesc podul dintre ele. Clientul meu ideal nu e doar „un caz”, ci un lider al propriei vieți care înțelege că nu poți avea performanță sustenabilă fără o fundație solidă de bine psihologic. Și, reversul medaliei: nu poți fi cu adevărat bine dacă nu simți că ai un scop și o aliniere profesională.
Misiunea mea (și a „bordului de direcție” pe care îl visez) este să oferim claritatea, instrumentele și, mai ales, siguranța psihologică necesare pentru a naviga între aceste două lumi cu încredere.
Iată pilonii pe care intenționez să ridic „orașul”:
Așa că, fie că vrei să crești ca om sau să conduci ca lider, AMClinique e aici ca să se asigure că nu trebuie să o faci singur. Te invit să pășești într-un spațiu unde vocea ta se aude clar, potențialul tău e recunoscut, iar binele tău e prioritatea zero.
E timpul să nu mai fim doar „un briceag” care se deschide la nevoie, ci arhitecți care construiesc cu intenție.